Exact atunci când credeți că ați obținut multe rezultate este timpul pentru următorul pas.

Familia Bettermann din Menden se ocupa cu agricultura, aceasta fiind ocupația familiei de sute de ani. De fapt, în 1911, ar fi fost foarte neobișnuit să facă altceva. În această zonă, majoritatea locuitorilor erau agricultori. Nu se schimbaseră multe lucruri din 1659, când, la unsprezece ani de la încheierea Războiului de Treizeci de Ani, familia Bettermann este menționată pentru prima oară în documentele din satul agrar Hüingsen de lângă Menden, în Sauerland.

A durat două secole și jumătate până când numele Bettermann a devenit cunoscut în afara Mendenului. Franz Bettermann se număra printre agricultorii din Menden. O persoană cu picioarele pe pământ și energică, el s-a născut în 1879 în Westfalia, unde și-a petrecut întreaga viață. Însă el și-a croit propriul drum. În 1911 acesta a început încet și cu precauție să se îndepărteze de stilul de viață al strămoșilor săi.

În 1964, Franz Bettermann a încetat din viață. La momentul acela, familia Bettermann își luase de mult rămas bun de la agricultură și de la creșterea vitelor și OBO Bettermann a devenit o importantă întreprindere în domeniul electrotehnicii.

Sediul central al întreprinderii încă se mai află acolo unde Franz Bettermann a pus bazele întreprinderii cu un secol în urmă: în Lendringsen/Hüingsen, astăzi un cartier din Menden, un oraș cu 56.000 de locuitori din districtul Märkisch, la granița dintre regiunile Nordsauerland și partea estică a Ruhrgebiet.

După terminarea școlii, Franz Bettermann a făcut o ucenicie ca turnător de metale în Hemer, o localitate situată în apropiere. Franz Bettermann, a cărui vocație adevărată nu fusese niciodată agricultura, nu a mai renunțat niciodată la această meserie. Curând, a abandonat munca obișnuită a strămoșilor săi, creșterea animalelor și cultivarea pământului. 

El a pornit pe un nou drum și, în 1911, împreună cu doi colegi de muncă din întreprinderea în care și-a făcut ucenicia, a înființat o firmă mică în Hüingsen. Ei produceau obiecte din alamă, suporturi pentru agățarea pantofilor și inele, dar curând și-au început activitatea și în domeniul electricității. Bettermann a devenit furnizor pentru producția locală de lămpi.

Totuși, această activitate nu a avut rezultatele dorite. În 1918, Franz Bettermann a părăsit firma pe care o înființase, și-a deschis pe cont propriu un atelier de ștanțat și a început să producă material de fixare pentru instalații electrice și sanitare. Probabil că incendiul de mari proporții care a devastat ferma familiei Bettermann l-a motivat să includă în activitatea firmei și producția de componente pentru protecția împotriva trăsnetului.

Portofoliul de produse de la OBO Bettermann a fost bine definit încă de la început. Aceea perioadă nu era una de dezvoltare industrială rapidă ca cea de după înființarea Imperiului de către Bismarck, în 1871. Când firma lui Franz Bettermann își luase avânt, Germania tocmai pierduse Primul Război Mondial, iar împăratul fugise în exil în Olanda. Oamenii nu aveau ce mânca. Pe străzi domnea atmosfera unui război civil, iar multe familii trăiau în sărăcie. În 1923 a urmat o inflație, care a marcat istoria poporului german.

Republica de la Weimar s-a bucurat doar de o scurtă „perioadă de aur” la mijlocul anilor 1920. Apoi, prăbușirea bursei de la New York din 1929, criza economică mondială și șomajul în masă, împreună cu preluarea puterii de către Partidul național-socialist condus de Hitler în 1933 au marcat sfârșitul Republicii de la Weimar. În 1932, la apogeul dificultăților economice și al instabilității politice, Franz Bettermann face un pas decisiv.

Dacă până atunci lucrase numai în metal, din acel moment a început să folosească materiale noi, precum rășini sintetice ca bachelita și duroplastul, care se pot modela prin expunerea la căldură. Acesta a fost începutul unei noi ere pentru firma Bettermann, fabricarea de produse metalice și din material plastic pentru tehnologia modernă a instalațiilor și de fixare. La parcul de utilaje s-au adăugat noi sisteme de turnare prin injecție.

Pe atunci, Bettermann producea coliere de distanțare, coliere pentru țevi turnate și cârlige pentru țevi turnate. În multe clădiri mai există și astăzi doze de derivație și cleme cu blocare ISO.

La începutul anului 1936, Franz Bettermann a obținut brevetul pentru o clemă șir și certificatul aferent din partea Oficiului de brevete al Reich-ului German. Fondatorul firmei era deja un prieten și un promotor al inovațiilor.

În acești ani, numărul angajaților crește, de la 20 la aproximativ 250. La mijlocul anilor 1930, Franz Bettermann achiziționează firma întemeiată în 1911 și o integrează în întreprinderea sa. Era cunoscut ca un superior exigent, dar corect, atent la grijile și necesitățile angajaților săi și ale familiilor acestora, oferindu-le ajutor concret.

Starea deplorabilă și sărăcia la scară largă ce au caracterizat perioada finală a Republicii de la Weimar erau departe de imaginea actuală a Germaniei, care a primit vizitatori din întreaga lume în 1936, cu ocazia Jocurilor Olimpice. Nu mulți au prevăzut deznodământului catastrofal spre care Hitler și național-socialiștii conduceau Germania. Franz Bettermann nu-i simpatiza pe naziști și era indiferent față de Partid.

În 1940, când avea 61 de ani, Franz Bettermann și-a reorganizat firma într-o societate în nume colectiv și i-a implicat în activitatea companiei pe patru dintre cei 13 copii ai săi, Franz, Johann, Ernst și Hubert.

Cea de-a doua generație a preluat conducerea companiei înainte de încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945. Economia de penurie se instalase de mult timp. Tot mai mulți angajați erau trimiși pe front și se înregistrau și lipsuri de materiale de producție. La finalul războiului, fabrica Bettermann a fost distrusă în proporție de 75 % în urma unui bombardament.

Trei dintre fiii fondatorului întreprinderii au supraviețuit războiului. Aceștia au început imediat lucrările de reconstrucție, cu ajutorul angajaților rămași sau al celor întorși între timp de pe front.

Din fericire, cea mai mare parte a parcului de utilaje a putut fi adăpostită la timp, astfel încât firma nu a fost nevoită să înceapă de la zero. Totuși, numărul angajaților a scăzut până la numărul inițial de 20, dar a crescut rapid la 80 în anul 1948, când s-a instituit reforma monetară și, până în 1952, numărul s-a aflat într-o continuă creștere, până ce s-a ajuns din nou la 250 de angajați.

Acest an este un an foarte special pentru întreprindere. Atunci și-a consacrat numele. El a rămas același până în prezent: OBO Bettermann. În reclama întreprinderii noastre de atunci se spune că OBO înseamnă „Fără găurire, prelucrări cu dalta, tencuieli în ipsos, cimentări etc. Înseamnă economie de timp, costuri și eforturi”; „diblul OBO poate fi bătut cu ușurință prin îmbinarea directă cu cuie în beton sau zidărie doar cu ajutorul unui planator corespunzător.”

În acea perioadă, OBO a reușit să realizeze un lucru care este important și în prezent pentru adaptabilitatea la montaj a produselor sale electrotehnice pe șantierele din întreaga lume: cu ajutorul produselor și soluțiilor OBO, se montează baza și suportul pentru instalații care realizează alimentarea cu energie electrică, transmit date și controlează energia, totul în mod rapid, rentabil și simplu.

La mijlocul anilor 1950, OBO Bettermann s-a extins în afara granițelor Germaniei. În primii ani ai boomului economic, întreprinderea s-a extins și a început să facă livrări și în străinătate, nu pe scară largă, ci mai întâi în țările învecinate, Belgia, Țările de Jos și Luxemburg.

În 1957, OBO Bettermann a mai făcut un pas important preluând uzina de laminare întemeiată în Menden în 1827. Aceasta o fost o decizie importantă din punct de vedere strategic, întrucât, astfel, OBO și-a consolidat departamentul de producție a sistemelor de susținere a cablurilor, care joacă și astăzi un rol important.

Cererea tot mai mare de energie electrică a întreprinderilor industriale, a instituțiilor de învățământ superior, a spitalelor, a aeroporturilor și a altor proiecte de amploare a impus necesitatea instalării prealabile a unor trasee de cabluri. Forța principală din spatele achiziției a fost Ernst Bettermann care, urmând exemplul tatălui său, fondatorul Franz Bettermann, a fost un adevărat pionier pentru viitorul întreprinderii.

Un coleg deosebit este un exemplu mic, dar caracteristic pentru perspectiva pe termen lung și de durată din cadrul întreprinderii familiei Bettermann. Acesta s-a alăturat întreprinderii în 1959, fiind astfel colegul cu cea mai multă experiență cinci decenii mai târziu.

Este vorba despre omulețul OBO, al cărui jubileu de aur în cadrul companiei a avut loc în 2009 și a fost sărbătorit alături de 300 de clienți, prieteni și invitați din domeniul politic și economic. Tăcut și prietenos, omulețul cumsecade răspândește pe șantierele din toată lumea mesajul: „OBO îți face munca mai ușoară.”

În 1964, la moartea fondatorului Franz Bettermann, situația companiei nu mai putea fi comparată cu cea de la început, din 1911. OBO Bettermann supraviețuise celor două Războaie Mondiale și celor două crize economice și a obținut rezultate excelente în timpul reconstrucției, după 1945.

La mijlocul anilor 1960, când Republica federală era relativ tânără, puteam spune: Suntem (din nou) cineva! Însă nu era timpul ca întreprinderea să încetinească ritmul. O companie care se culcă pe laurii victoriei face o greșeală.

Ulrich Bettermann a devenit rapid unul dintre factorii energizanți necesari din cadrul companiei. În 1968, la vârsta de 22 de ani, fiul lui Ernst Bettermann a fost angajat în cadrul întreprinderii, după ce a absolvit cursurile liceale și a urmat o formare profesională în domeniul bancar. Acesta a observat la scurt timp că, în ciuda tuturor realizărilor și succeselor, întreprinderea avea nevoie de un nou impuls de energie. După anii de „miracol economic”, în Republica federală se putea observa o anumită saturație a pieței.

Creșterea dinamică din anii ulteriori războiului nu a putut continua. În acest context, Ulrich Bettermann și-a îndreptat privirea dincolo de granițele naționale. El dorea să extindă activitatea OBO în Europa și în întreaga lume.

Totuși, acționarii mai în vârstă din celelalte familii fondatoare nici nu voiau să audă de internaționalizare. La sfârșitul anilor 1970, când tatăl său, Ernst, s-a îmbolnăvit, Ulrich Bettermann risca să intre într-un conflict de amploare. După eforturi asidue, a cumpărat acțiunile asociaților mai în vârstă cu bani împrumutați și a preluat singur răspunderea companiei. Bărbatul de 36 de ani se afla la conducerea celei mai mari societăți germane în nume colectiv de la acea vreme, ca proprietar unic.

Astăzi, mai mult de jumătate din activitatea comercială OBO este desfășurată în străinătate, întreprinderea fiind prezentă prin intermediul celor 40 de filiale în peste 60 de țări.

Pentru multe întreprinderi de familie, schimbarea proprietarului a provocat o criză. Din astfel de dispute, Ulrich Bettermann a învățat să rămână deschis la noi dezvoltări, să le ofere din timp responsabilități membrilor generației următoare și să îi integreze fără conflicte în conducerea întreprinderii.

În 1999, când le-a cedat acestora 48 % din fracțiunea sa de capital, el abia împlinise 50 de ani, iar unul dintre fii săi era încă minor. Ulrich Bettermann este în continuare director al companiei, dar în calitate de președinte al consiliului consultativ care numără patru membri, răspunde de acțiunile strategice elaborate cu ajutorul expertizei juridice și economice.